Al 25-lea Bond: Daniel Craig e gata să își pună smoking-ul, Aston Martin-ul și Walther PPK-ul în cui
No Time to Die – Nu e vreme de murit (2020)
După mai bine de 14 ani de când îl întruchipează pe James Bond, Daniel Craig se pregătește să-și facă ultima apariție în rolul celui mai faimos agent secret din istoria cinematografului.
James Bond este cea mai longevivă franciză a Hollywood-ului și una din cele mai profitabile. Cele 24 de filme din serie, ce au debutat cu “Dr. No”, în 1963, au adunat împreună 16,3 miliarde de dolari, din vânzările de bilete la nivel global.
Smoking-ul, pistolul Walther PPK și Aston Martinul au fost purtate, mânuite și conduse în acești aproape 60 de ani, cu mai mult sau mai puțin farmec, de actori celebri, de la Sean Connery la Roger Moore și de la Pierce Brosnan la Daniel Craig.
Surprinzător sau nu, statistica sau recordurile, dacă preferați, sunt de partea lui Craig: cele mai multe filme Bond (5), derulate pe cea mai îndelungată perioadă, respectiv 14 ani din cei 57 (un sfert) ai francizei.
De ce surprinzător? Putem începe prin a-l cita pe însuși Craig, atunci când povestește despre cum s-a prezentat pentru prima oară la proba de casting pentru rolul seducătorului Bond, întruchipat până la el, cel puțin, de unii dintre cei mai carismatici actori britanici.
Craig își amintește: “Când m-am dus la probă, am crezut, pur și simplu, că producătorii (Broccoli și Wilson) aruncă o plasă cu ochiuri foarte mari în piață, ca să aibă apoi din ce alege. Am crezut că o să mă prezint, o să stau de vorbă cu ei și apoi o să am o anecdotă savuroasă de povestit prietenilor mei despre ziua în care m-am dus să dau probe pentru rolul lui James Bond. Și nimic mai mult. Când mi-au spus că se gândesc cât se poate de serios la mine, m-am simțit (și nu știu care sentiment era mai pregnant?!) flatat și perplex.”
Pentru că da, Daniel Craig a fost o schimbare de macaz șocantă. Unii, au fost de părere că s-a schimbat nu numai linia, ci că a fost abandonată locomotiva cu totul. În 2006, după ce Daniel a fost prezentat presei, în mod oficial, drept noul Bond, a urmat o adevărată avalanșă de proteste vehemente și abuzuri verbale la adresa lui. A existat un site, danielcraigisnotbond.com, care a militat pentru înlocuirea actorului și a strâns semnături în vederea atingerii acestui scop.
Ca un fel de răspuns paradoxal la adresa acestor “puriști”, filmele lui Daniel Craig au avut cele mai mari încasări din istoria francizei Bond.
Pe de altă parte, însă, reacția acestor fani era ușor de înțeles. Craig, cu alura lui de boxer adormit, cu fața ridată și aerul morocănos era la ani lumină depărtare de imaginea rafinată și nonșalantă a agentului secret seducător cu care se obișnuiseră. Și, culmea antitezelor și obrăzniciilor, nu era nici brunet, așa cum fuseseră toți predecesorii lui, de la Conery la Brosnan.
Însă decizia de a-l folosi pe Craig a fost fermă și categorică. Ea a aparținut producătorilor Broccoli și Wilson care au justificat-o astfel: “Die Another Day,” ultimul din cele 4 filme ce l-au avut pe Pierce Brosnan în rolul lui James Bond, a fost cel mai de succes film al francizei, de până atunci. A adunat 432 milioane de dolari, la nivel global.
Punctul culminant al filmului, însă, în care își făcuseră loc un laser spațial gigantic și o mașină invizibilă, duseseră filmul într-o direcție ridicolă. Wilson declară: “Deveniserăm prea fantasmagorici. Trebuia să revenim cu picioarele pe pământ. În plus, se schimbase și contextul global. Lumea trecuse prin experiența 9/11, mizele erau altele, mai mari, mai grave și am simțit că e nevoie de un Bond ancorat în real.”
Barbara Broccoli adaugă: “Daniel l-a făcut pe Bond din carne și oase. I-a dat personajului adâncime și o viață interioară. Bond nu mai e o siluetă, un arhetip, ci un erou al secolului 21. Bond sângerează, plânge, e vulnerabil. Bond s-a transformat, s-a maturizat și a devenit un personaj contemporan.”
Revenind la fanii mai vechilor, mai bruneților și mai șarmanților Bond și, drept consecință, la adversarii declarați și vehemenți ai mai blondului Bond de acum, la 14 ani de la “Casino Royale”, Craig declară, râzând: “Sper că sunt fericiți.”
După care adaugă: “Stiți de ce l-am interpretat pe Bond? Era o replică în Casino Royale: ‘O vodkă martini, vă rog.’ ‘Agitată sau amestecată?’ Iar răspunsul meu, scris negru pe alb în scenariu era: ‘Do I look like I give a fuck?’” Bănuiesc că nu e nevoie de traducere.
Daniel încheie: “De asta l-am făcut. Pentru că n-am fost obligat să repet ce a fost înaintea mea. La ce bun? Cui i-ar fi folosit? Ce rost ar fi avut? Chiar dacă totul s-ar fi sfârșit cu un mare eșec, eram gata să accept și asta.”
Dar nu așa s-a întâmplat, bineînțeles. “Casino Royale” a fost o afacere contondentă, modernă și, în același timp, clasică, ce i-a transformat pe sceptici și pe critici în fani.
Iată-ne, 14 ani și 5 filme mai târziu, ajunși în punctul în care ne pregătim să îl vedem, pentru ultima oară, pe morocănosul, durul, umanul, vulnerabilul Daniel Craig în rolul fermecătorului Bond.
“No time to die” (“Nu e vreme de murit”), cel de al 25-lea film din franciza Bond, e momentul în care trebuie să spunem “Goodbye, James!”. La fel ca diabolicul Ernst Stavro Blofeld (interpretat de Christoph Waltz). La fel ca mulți alți răufăcători megalomani de dinaintea lui, cu planuri de cucerire a lumii și care îl atrag, negreșit, pe James în capcane fără ieșire.
“Goodbye, James” sau, mai degrabă, “Goodbye, Daniel”. Iar la întrebări de genul: “Ce are maleficul Blofeld de gând? Oare va supraviețui James?” răspunsurile sunt clare. Indiferent de planurile machiavelice ale lui Blofeld, Bond-ul lui Daniel Craig va supraviețui… în inimile noastre.